Comunicarea nonverbala se realizeaza prin mai multe canale: a. paralimbaj (inaltime, ton, volum, tarie); miscarea corpului:
• emblemele - miscari ce se traduc direct in cuvinte, de pilda semnul mainii de a lua loc;
• ilustratorii - a arata cu mana directia, marimea etc.;
• regulatorii - a te pregati sa asculti ridicand ochii, „ciulind" urechile;
• expozitorii - a rosi de rusine ;
• adaptatorii - complexe neverbale relationale, a strange mana, a saluta); c. tipologia corpului (ectomorf, mezomorf, endomorf); d. atractivitate; e. impodobirea corpului; f. spatiul si distanta (ca indicatori ai statutului sau intimitatii); g. atingerea (functional-profesionala, social-politicoasa, calduros-prietenoasa, intimal-erotica); h. timpul cand/cat are loc tranzactia comunicationala (Hybels, Weaver, 1986, pp. 114-127).
Sa conchidem ca strategia exprimarii printr-o retorica a nonverbalului, bazata pe ocultare, disimulare ori ascundere intentionata, vine sa stimuleze structurile cognitive si imaginative ale elevilor si se poate subordona - chiar daca pare paradoxal - unei metodologii cerute insistent de pedagogia activa.
Nu am vrea sa se creada, insa, ca am anula rolul comunicarii verbale si am face o apologie a tacerii sau suspendarii exprimarii in educatie. Caci altfel, dand crezare lui Confucius, care spunea ca „cel care stie nu vorbeste, iar cel care vorbeste nu stie si de aceea inteleptul practica un invatamant fara vorbire", am dezerta de la orice intreprindere sau intentie comunicativa cuprinsa si in capitolul de fata.
miercuri, 13 octombrie 2010
Fabula
Este o specie a genului epic, în versuri(nai rar în proză), în care sunt criticate trăsături negative de caracter şi defecte omeneşti puse pe seama umor animale, urmărind îndreptarea comportamentului uman.
În literatura universală au scris fabule: Esop, La Fontaine, Krâlov.
Fabula a fost cultivată în literatura română de către:
1. Grigore Alexandrescu
2. Alecu Donici
3. George Topârceanu
4. Tudor Arghezi
5. Aurel Barang
Grigore Alexandrescu aparţine generaţiei de scriitori de la 1848 şi a scris fabule valoroase cum ar fi: „Boul şi viţelul”, „Câinele şi căţelul”, „Lupul moralist”, „Toporul şi pădurea”.
Trăsături ale fabulei
este o creaţie epică deoarece are narator, acţiune şi personaje
textul fabulei este alcătuit din 2 părţi:
1. poveste alegorică
2. morala: - explicită (formulată de către autor)
- implicită (desprinsă de către autor)
acţiunea oricărei fabule este scurt , concentrată, rezumându-se la un singur aspect din viaţa personajelor
cadrul spaţio-temporal al unei fabule este vag conturat, intenţia autorului fiind de a da un caracter de generalitate faptelor prezente
universul uman este înlocuit cu universul necuvântătoarelor 8de obicei animale) pe baza unei succesiune de personificări care se numeşte alegorie
Alegoria este o figură de stil care constă în înlocuirea unei realităţi abstracte cu o imagine concretă pe baza unor asemănări existente între acestea. Ea se realizează printr-o succesiune de epitete, personificări, metafore, comparaţii.
în fabule sunt criticate: lăcomia, lenea, minciuna, îngâmfarea, aroganţa, prostia, credulitatea / naivitatea, demagogia, parvenitism (îmbogăţirea rapidă prin mijloace necinstite, depăşirea condiţiei materiale pe căi josnice), făţărnicia / ipocrizia.
numărul de personaje din fabulă este întotdeauna foarte mic, acestea fiind alese în strânsă legătură cu tipurile umane pe care le reprezintă: iepurele – omul fricos, leul – omul puternic, lupul – omul făţarnic, vulpea – omul viclean, căţelul – omul naiv
personajele unor fabule sunt prezentate în antiteză, acest fapt fiind evident chiar din titlu
modurile de expunere folosite în fabule sunt: naraţiune, dialog, monologul adresat şi descrierile (foarte rar) ocupă un spaţiu redus oferind scurte informaţii ce ajută la caracterizarea personajelor
atitudinea naratorului faţă de personajele înfăţişate este diferită, ironică, sarcastică la adresa celor aflate pe o treaptă socială superioară şi compătimitoare, îngăduitoare la adresa celor aflate în inferioritate
fabulei au un caracter educativ evident prin ele realizându-se, pe un ton glumeţ, amuzant, o critică virulentă la adresa societăţii omeneşti.
În literatura universală au scris fabule: Esop, La Fontaine, Krâlov.
Fabula a fost cultivată în literatura română de către:
1. Grigore Alexandrescu
2. Alecu Donici
3. George Topârceanu
4. Tudor Arghezi
5. Aurel Barang
Grigore Alexandrescu aparţine generaţiei de scriitori de la 1848 şi a scris fabule valoroase cum ar fi: „Boul şi viţelul”, „Câinele şi căţelul”, „Lupul moralist”, „Toporul şi pădurea”.
Trăsături ale fabulei
este o creaţie epică deoarece are narator, acţiune şi personaje
textul fabulei este alcătuit din 2 părţi:
1. poveste alegorică
2. morala: - explicită (formulată de către autor)
- implicită (desprinsă de către autor)
acţiunea oricărei fabule este scurt , concentrată, rezumându-se la un singur aspect din viaţa personajelor
cadrul spaţio-temporal al unei fabule este vag conturat, intenţia autorului fiind de a da un caracter de generalitate faptelor prezente
universul uman este înlocuit cu universul necuvântătoarelor 8de obicei animale) pe baza unei succesiune de personificări care se numeşte alegorie
Alegoria este o figură de stil care constă în înlocuirea unei realităţi abstracte cu o imagine concretă pe baza unor asemănări existente între acestea. Ea se realizează printr-o succesiune de epitete, personificări, metafore, comparaţii.
în fabule sunt criticate: lăcomia, lenea, minciuna, îngâmfarea, aroganţa, prostia, credulitatea / naivitatea, demagogia, parvenitism (îmbogăţirea rapidă prin mijloace necinstite, depăşirea condiţiei materiale pe căi josnice), făţărnicia / ipocrizia.
numărul de personaje din fabulă este întotdeauna foarte mic, acestea fiind alese în strânsă legătură cu tipurile umane pe care le reprezintă: iepurele – omul fricos, leul – omul puternic, lupul – omul făţarnic, vulpea – omul viclean, căţelul – omul naiv
personajele unor fabule sunt prezentate în antiteză, acest fapt fiind evident chiar din titlu
modurile de expunere folosite în fabule sunt: naraţiune, dialog, monologul adresat şi descrierile (foarte rar) ocupă un spaţiu redus oferind scurte informaţii ce ajută la caracterizarea personajelor
atitudinea naratorului faţă de personajele înfăţişate este diferită, ironică, sarcastică la adresa celor aflate pe o treaptă socială superioară şi compătimitoare, îngăduitoare la adresa celor aflate în inferioritate
fabulei au un caracter educativ evident prin ele realizându-se, pe un ton glumeţ, amuzant, o critică virulentă la adresa societăţii omeneşti.
ROMANUL POSTBELIC
Perioada postbelică este extrem de agitată în plan politic, plină de turbulenţe comportamentale determinate de înfiinţarea, apoi de dizolvarea Partidului Comunist, cu puternice influenţe pentru literatura română atât în ceea ce priveşte elementul politic şi artistic, dar mai ales în privinţa tematicii şi a ariei de inspiraţie. In cei 70 de ani de la terminarea celui de al Doilea Război Mondial, s-au produs numeroase schimbări în cultura română, în ierarhizarea valorilor şi a aprecierilor pentru anumite producţii literare, desprinzându-se câteva perioade specifice:
I. Perioada realismului socialist, supranumită "Obsedantul deceniu", se desfăşoară între anii 1947-1960 şi se defineşte printr-o ideologie partinică autoritară, care modifică fundamental universul prozei româneşti.
Scriitorii sunt obligaţi să reflecte în operele lortezele marxist-leniniste, formarea omului nou, luând ca model dictatura stalinistă. Literatura acestei epoci este în evident regres faţă de cea interbelică, fiind aservită concepţiei comuniste din Răsărit. Cenzura de partid transformă lupta de clasă în conflict literar, se promovează numai clasa muncitoare supusă unui fals progres şi se incriminează burghezia şi chiaburii prin confiscarea bunurilor, deschizându-se larg porţile închisorilor politice. Personajul pozitiv şi omagiat este exclusiv muncitorul, singurul deţinător al adevărului şi al valorilor vitale. Mulţi scriitori afirmaţi în perioada interbelică şi consacraţi definitiv în istoria literaturii sunt nevoiţi să recurgă la compromisuri ruşinoase pentru a subzista, riscând să fie interzisi ori arestati pentru atitudine împotriva poporului.
De pildă, romanul lui Mihail Sadoveanu "Mitrea Cocor", apărut în 1949 şi inclus în programa şcolară de atunci, este reprezentativ pentru realismul socialist prin tema conflictului dintre ţăranii săraci şi boierul Cristea Trei-Nasuri, în satul Malu Surpat. Orfanul umilit Mitrea este alfabetizat de către fierarul comunist Florea Costea, care-1 învaţă să recite "Internaţionala". Cele două personaje pozitive, ţăranul şi muncitorul, sunt reprezentanţii clasei oprimate de către moşierii haini şi lacomi, împotriva cărora se îndreaptă revolta şi ura celor doi.
După ce Mitrea Cocor ajunge în Uniunea Sovietică şi intră în contact direct cu binefacerile comunismului, aplică în România reforma agrară după modelul răsăritean, împărţind pământurile care aparţineau moşierilor, ţăranilor din Malu Surpat.
Un scriitor care a introdus în literatura română concepte estetice novatoare în perioada interbelică, romancierul Camil Petrescu, reuşeşte să se strecoare în vremurile tulburi ale "obsedantului deceniu" prin scrierea romanului istoric în trei volume despre personalitatea lui Nicolae Bălcescu, dar "plăteşte" şi el preţul apariţiei operei, prin aceea că protagonistul este construit ca un precursor al comunismului.
Moartea lui Stalin în 1953 relaxează, întrucâtva, monitorizarea acerbă asupra literaturii, dar ea continuă să fie aservită ideologiei comuniste. Cu toate acestea, apar în această perioadă şi câteva romane importante cu o epică şi tipologie a personajelor înscrise în valoare artistică: "Bietul Ioanide" (1953) de George Călinescu, volumul I din "Moromeţii" lui Marin Preda. (1955) şi romanul-ciclu "Cronica de familie" (1957) de Petru Dumitriu.
II. Perioada anilor '60 face posibilă o schimbare evidentă în calitatea literaturii atât din punct de vedere al conţinutului, cât şi al expresivităţii artistice şi se subscrie neomodernismului. Diversitatea tematică a creaţiilor literare în proză a fost structurată de Eugen Simion, care desprinde următoarele trăsături:
* proza lirică - Geo Bogza, Zaharia Stancu;
* realismul psihologic - Marin Preda;
* romanul de analiză - Nicolae Brebân, Augustin Buzura;
* eseul romanesc - Al.Ivasiuc, Paul Georgescu;
* realismul mitic - Mircea Eliade, Ştefan Bănulescu
Notabile sunt romanele cu temă politică ale scriitorilor care s-au lansat în această perioadă: "Orgolii" de Augustin Buzura (1977) şi "Cel mai iubit dintre pământeni" de Marin Preda (1980).
III. Perioada anilor '80 este reprezentantă, în principal de Mircea Nedelciu,. Mircea Cărtărescu, Simona Popescu, Ştefan Agopian, Alexandru Muşina. Scriitorii generaţiei '80 aparţin postmodernismului şi sunt conştienţi că în literatură se spusese aproape tot şi că ei nu mai au cum să surprindă cititorii cu noutăţi, de aceea se întorc cu ironie la creaţiile anterioare din care preiau fragmente de text devenite celebre, pe care le introduc în textul lor.
Acest gen de proză se defineşte prin conceptele: metatextualitate, intertextualitate, textualism.
Evoluţia prozei româneşti după cel de al Doilea Război Mondial se poate caracteriza prin varietatea tematică şi artistică a nuvelei şi romanului. Criticul Eugen Simion ordonează după criteriul compoziţiei romanul românesc postbelic, identificând o diversitate de formule narative, în studiul "Scriitori români de azi":
♦Proza poetică: Geo Bogza, Zaharia Stancu;
♦Realismul psihologic: Marin Preda
*Proza de analiză: Nicolae Breban, Augustin Buzura;
* Eseul romanesc: Alexandru Ivasiuc, Paul Georgescu;
*Romanul pitoresc şi baroc: Eugen Barbu;
♦Romanul mitic şi realismul artistic: Fănuş Neagu, Ştefan Bănulescu, D.R.Popescu;
*Proza fantastică: Emil Botta, Romulus Vulpescu; ' *Metaromanul: Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu, Costache Olăreanu;
*Textualismul: Mircea Cărtărescu, Mircea Nedelciu, Gheorghe Crăciun, Ioan Groşan etc.
.
In perioada postbelică, destinul romanului românesc a fost influenţat de puternicele schimbări ideologice, mai întâi prin faptul că prozatorii "au învăţat că prezentul trebuia evitat" întrucât acesta aparţinea doctrinei comuniste, iar literatura fusese confiscată "integral de aparatul de propagandă".
George Călinescu "a deschis pârtie pentru romanul citadin" prin "Bietul Ioanide" şi Marin Preda cu un roman dedicat "lumii satului şi ignoratei complexităţi sufleteşti a ţăranului". (Eugen Negrici, "Literatura română sub-comunism").
Evoluţia prozei traversează tematici şi formule artistice dintre cele mai variate, ajungând ca după 1990 să se caracterizeze printr-o explozie literară, explicabilă, de altfel, după cenzura comunistă.
Experimentele livreşti despre condiţia literaturii s-au manifestat prin constituirea unor grupări estetice, mai mult sau mai puţin formale, cum ar fi "Şcoala de la Târgovişte" sau "Optzeciştii", perioadă în care se remarcă valoric mulţi scriitori, între care: Mircea Nedelciu, Ioan Groşan şi Mircea Cărtărescu.
In concluzie, romanul postbelic s-a putut dezvolta mai ales pentru că scriitorii au fost atraşi de tabloul social, de percepţia condiţiei umane, de relaţia individului cu istoria, construind personaje cazuale, introspectate psihologic şi regăsite în banalitatea vieţii.
I. Perioada realismului socialist, supranumită "Obsedantul deceniu", se desfăşoară între anii 1947-1960 şi se defineşte printr-o ideologie partinică autoritară, care modifică fundamental universul prozei româneşti.
Scriitorii sunt obligaţi să reflecte în operele lortezele marxist-leniniste, formarea omului nou, luând ca model dictatura stalinistă. Literatura acestei epoci este în evident regres faţă de cea interbelică, fiind aservită concepţiei comuniste din Răsărit. Cenzura de partid transformă lupta de clasă în conflict literar, se promovează numai clasa muncitoare supusă unui fals progres şi se incriminează burghezia şi chiaburii prin confiscarea bunurilor, deschizându-se larg porţile închisorilor politice. Personajul pozitiv şi omagiat este exclusiv muncitorul, singurul deţinător al adevărului şi al valorilor vitale. Mulţi scriitori afirmaţi în perioada interbelică şi consacraţi definitiv în istoria literaturii sunt nevoiţi să recurgă la compromisuri ruşinoase pentru a subzista, riscând să fie interzisi ori arestati pentru atitudine împotriva poporului.
De pildă, romanul lui Mihail Sadoveanu "Mitrea Cocor", apărut în 1949 şi inclus în programa şcolară de atunci, este reprezentativ pentru realismul socialist prin tema conflictului dintre ţăranii săraci şi boierul Cristea Trei-Nasuri, în satul Malu Surpat. Orfanul umilit Mitrea este alfabetizat de către fierarul comunist Florea Costea, care-1 învaţă să recite "Internaţionala". Cele două personaje pozitive, ţăranul şi muncitorul, sunt reprezentanţii clasei oprimate de către moşierii haini şi lacomi, împotriva cărora se îndreaptă revolta şi ura celor doi.
După ce Mitrea Cocor ajunge în Uniunea Sovietică şi intră în contact direct cu binefacerile comunismului, aplică în România reforma agrară după modelul răsăritean, împărţind pământurile care aparţineau moşierilor, ţăranilor din Malu Surpat.
Un scriitor care a introdus în literatura română concepte estetice novatoare în perioada interbelică, romancierul Camil Petrescu, reuşeşte să se strecoare în vremurile tulburi ale "obsedantului deceniu" prin scrierea romanului istoric în trei volume despre personalitatea lui Nicolae Bălcescu, dar "plăteşte" şi el preţul apariţiei operei, prin aceea că protagonistul este construit ca un precursor al comunismului.
Moartea lui Stalin în 1953 relaxează, întrucâtva, monitorizarea acerbă asupra literaturii, dar ea continuă să fie aservită ideologiei comuniste. Cu toate acestea, apar în această perioadă şi câteva romane importante cu o epică şi tipologie a personajelor înscrise în valoare artistică: "Bietul Ioanide" (1953) de George Călinescu, volumul I din "Moromeţii" lui Marin Preda. (1955) şi romanul-ciclu "Cronica de familie" (1957) de Petru Dumitriu.
II. Perioada anilor '60 face posibilă o schimbare evidentă în calitatea literaturii atât din punct de vedere al conţinutului, cât şi al expresivităţii artistice şi se subscrie neomodernismului. Diversitatea tematică a creaţiilor literare în proză a fost structurată de Eugen Simion, care desprinde următoarele trăsături:
* proza lirică - Geo Bogza, Zaharia Stancu;
* realismul psihologic - Marin Preda;
* romanul de analiză - Nicolae Brebân, Augustin Buzura;
* eseul romanesc - Al.Ivasiuc, Paul Georgescu;
* realismul mitic - Mircea Eliade, Ştefan Bănulescu
Notabile sunt romanele cu temă politică ale scriitorilor care s-au lansat în această perioadă: "Orgolii" de Augustin Buzura (1977) şi "Cel mai iubit dintre pământeni" de Marin Preda (1980).
III. Perioada anilor '80 este reprezentantă, în principal de Mircea Nedelciu,. Mircea Cărtărescu, Simona Popescu, Ştefan Agopian, Alexandru Muşina. Scriitorii generaţiei '80 aparţin postmodernismului şi sunt conştienţi că în literatură se spusese aproape tot şi că ei nu mai au cum să surprindă cititorii cu noutăţi, de aceea se întorc cu ironie la creaţiile anterioare din care preiau fragmente de text devenite celebre, pe care le introduc în textul lor.
Acest gen de proză se defineşte prin conceptele: metatextualitate, intertextualitate, textualism.
Evoluţia prozei româneşti după cel de al Doilea Război Mondial se poate caracteriza prin varietatea tematică şi artistică a nuvelei şi romanului. Criticul Eugen Simion ordonează după criteriul compoziţiei romanul românesc postbelic, identificând o diversitate de formule narative, în studiul "Scriitori români de azi":
♦Proza poetică: Geo Bogza, Zaharia Stancu;
♦Realismul psihologic: Marin Preda
*Proza de analiză: Nicolae Breban, Augustin Buzura;
* Eseul romanesc: Alexandru Ivasiuc, Paul Georgescu;
*Romanul pitoresc şi baroc: Eugen Barbu;
♦Romanul mitic şi realismul artistic: Fănuş Neagu, Ştefan Bănulescu, D.R.Popescu;
*Proza fantastică: Emil Botta, Romulus Vulpescu; ' *Metaromanul: Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu, Costache Olăreanu;
*Textualismul: Mircea Cărtărescu, Mircea Nedelciu, Gheorghe Crăciun, Ioan Groşan etc.
.
In perioada postbelică, destinul romanului românesc a fost influenţat de puternicele schimbări ideologice, mai întâi prin faptul că prozatorii "au învăţat că prezentul trebuia evitat" întrucât acesta aparţinea doctrinei comuniste, iar literatura fusese confiscată "integral de aparatul de propagandă".
George Călinescu "a deschis pârtie pentru romanul citadin" prin "Bietul Ioanide" şi Marin Preda cu un roman dedicat "lumii satului şi ignoratei complexităţi sufleteşti a ţăranului". (Eugen Negrici, "Literatura română sub-comunism").
Evoluţia prozei traversează tematici şi formule artistice dintre cele mai variate, ajungând ca după 1990 să se caracterizeze printr-o explozie literară, explicabilă, de altfel, după cenzura comunistă.
Experimentele livreşti despre condiţia literaturii s-au manifestat prin constituirea unor grupări estetice, mai mult sau mai puţin formale, cum ar fi "Şcoala de la Târgovişte" sau "Optzeciştii", perioadă în care se remarcă valoric mulţi scriitori, între care: Mircea Nedelciu, Ioan Groşan şi Mircea Cărtărescu.
In concluzie, romanul postbelic s-a putut dezvolta mai ales pentru că scriitorii au fost atraşi de tabloul social, de percepţia condiţiei umane, de relaţia individului cu istoria, construind personaje cazuale, introspectate psihologic şi regăsite în banalitatea vieţii.
Necunoscutul Macedonski
Editat, nu de mult, de Academia Romana in doua splendide volume (peste 4000 de pagini!), comentat de Adrian Marino in Viata
(1966) si apoi Opera lui Al. Macedonski (1967), doua volume oarecum paralizante, caci sugerau exhaustivitatea si rezolvarea pentru multa vreme a unei mosteniri literare, recitit, totusi, de Mihai Zamfir, in Introducere in opera lui Al. Macedonski, 1972, sau de N. Oprea, in Alexaridru Macedonski intre romantism si simbolism, 1999, Macedonski e departe de a fi un „necunoscut". Sau, oricum, nu mai mult decat oricare autor mare la care pot reveni generatii succesive de exegeti pentru o re-citire cu alte chei. Dincolo de acest titlu stangaci - o noua lectura nu are nevoie neaparat de o scuza ori de un manifest -, cartea lui Florentin Popescu (Necunoscutul Macedonski, Ed. Fundatiei Culturale ldeea Europeana, Bucuresti, 2005, 232 pag.) tine de zona studiilor didactice, cum sunt si cartile sale despre Voiculescu ori diversele antologii pe care le-a alcatuit. E vorba, de fapt, despre un studiu onest precedat de un tabel cronologic si urmat de o consistenta antologie de texte macedonskiene (poezie, proza, nu si articolele teoreticE), plus o bibliografie extrem de selectiva. Secventa rezervata biografiei se/ne desfata retinand nu doar argumente despre „personajul" Macedonski, „deopotriva actor si intruchipare a propriei imaginatii", si decupand scandaluri prafuite de vreme ori iubiri tainice, ci si detalii pitoresti despre Bucurestiul epocii, locul devenind el insusi personaj. Secventa dedicata operei se multumeste sa repete cateva dintre locurile comune ale exegezei, intentionand mai degraba o calatorie „pe urmele" altor cititori (in capitole precum: Pe filonul traditiei, Mastile personalitatii, Precursor al prozei moderne, Scriitor europeaN) decat o rasturnare spectaculoasa si personala a portretului canonic.
Ca sa ma opresc la un singur aspect, nu sunt foarte sigura ca Macedonski „are un acut simt al naturii", oricum nu in sensul obisnuit al pastelului traditional, cum pare sa creada autorul. El „rezolva" disime-tria funciara a fiintei - trup muritor, spirit nemuritor - prin vointa de a visa. Rondelurile, de pilda, sunt materializarea acestei iesiri din real, din „cercul vietei" cel limitat, dar si din perspectiva mortii. Armonia e celebrata ca „trasura de unire" intre suflet si ceruri, absenta ei insemnand moarte. Gandul mortii este exilat, luciditatea condamnata ca izvor de rele, havuzuri, cascade de roze, portelanuri si pietre rare -intrupari alese, estete, de temporalia - exorcizeaza moartea, o pun intre paranteze. Dar si natura! La Macedonski, starea materiei poetice pare un argument al afirmatiei calinesciene: „natura omului e artificiul." Atractia catre centru a razei macedonskiene functioneaza constant ca principiu conservator. Raza va defini, de altfel, viziunea poetica macedonskiana. Vectoriala, limitata, avand o origine clara si o rigoare rece a manifestarii, raza nu poate „scanteia in afara", libertatea sa suprema si orgolioasa fiind respectarea circumferintei. Rafinata si geometrizant-impetuoasa, ea tine de clasicism, tot asa cum rigoarea sa nuda exerseaza nete sensuri moderniste. Lumina sa este moarta, rece, vesnica, radiata calm/distins/inutil de cristale, pietre pretioase, portelanuri, aur, poleiala, argint, dar si de roze, crini, poveri de liliac. O lumina minerala autentica si iluzorie ca poezia insasi le insoteste deopotriva. Exceptionalele panze dupa natura sunt, de fapt, lucrari de atelier exaltand valoarea metaforica, sticlos artificiala a acestor elemente „naturale".
(1966) si apoi Opera lui Al. Macedonski (1967), doua volume oarecum paralizante, caci sugerau exhaustivitatea si rezolvarea pentru multa vreme a unei mosteniri literare, recitit, totusi, de Mihai Zamfir, in Introducere in opera lui Al. Macedonski, 1972, sau de N. Oprea, in Alexaridru Macedonski intre romantism si simbolism, 1999, Macedonski e departe de a fi un „necunoscut". Sau, oricum, nu mai mult decat oricare autor mare la care pot reveni generatii succesive de exegeti pentru o re-citire cu alte chei. Dincolo de acest titlu stangaci - o noua lectura nu are nevoie neaparat de o scuza ori de un manifest -, cartea lui Florentin Popescu (Necunoscutul Macedonski, Ed. Fundatiei Culturale ldeea Europeana, Bucuresti, 2005, 232 pag.) tine de zona studiilor didactice, cum sunt si cartile sale despre Voiculescu ori diversele antologii pe care le-a alcatuit. E vorba, de fapt, despre un studiu onest precedat de un tabel cronologic si urmat de o consistenta antologie de texte macedonskiene (poezie, proza, nu si articolele teoreticE), plus o bibliografie extrem de selectiva. Secventa rezervata biografiei se/ne desfata retinand nu doar argumente despre „personajul" Macedonski, „deopotriva actor si intruchipare a propriei imaginatii", si decupand scandaluri prafuite de vreme ori iubiri tainice, ci si detalii pitoresti despre Bucurestiul epocii, locul devenind el insusi personaj. Secventa dedicata operei se multumeste sa repete cateva dintre locurile comune ale exegezei, intentionand mai degraba o calatorie „pe urmele" altor cititori (in capitole precum: Pe filonul traditiei, Mastile personalitatii, Precursor al prozei moderne, Scriitor europeaN) decat o rasturnare spectaculoasa si personala a portretului canonic.
Ca sa ma opresc la un singur aspect, nu sunt foarte sigura ca Macedonski „are un acut simt al naturii", oricum nu in sensul obisnuit al pastelului traditional, cum pare sa creada autorul. El „rezolva" disime-tria funciara a fiintei - trup muritor, spirit nemuritor - prin vointa de a visa. Rondelurile, de pilda, sunt materializarea acestei iesiri din real, din „cercul vietei" cel limitat, dar si din perspectiva mortii. Armonia e celebrata ca „trasura de unire" intre suflet si ceruri, absenta ei insemnand moarte. Gandul mortii este exilat, luciditatea condamnata ca izvor de rele, havuzuri, cascade de roze, portelanuri si pietre rare -intrupari alese, estete, de temporalia - exorcizeaza moartea, o pun intre paranteze. Dar si natura! La Macedonski, starea materiei poetice pare un argument al afirmatiei calinesciene: „natura omului e artificiul." Atractia catre centru a razei macedonskiene functioneaza constant ca principiu conservator. Raza va defini, de altfel, viziunea poetica macedonskiana. Vectoriala, limitata, avand o origine clara si o rigoare rece a manifestarii, raza nu poate „scanteia in afara", libertatea sa suprema si orgolioasa fiind respectarea circumferintei. Rafinata si geometrizant-impetuoasa, ea tine de clasicism, tot asa cum rigoarea sa nuda exerseaza nete sensuri moderniste. Lumina sa este moarta, rece, vesnica, radiata calm/distins/inutil de cristale, pietre pretioase, portelanuri, aur, poleiala, argint, dar si de roze, crini, poveri de liliac. O lumina minerala autentica si iluzorie ca poezia insasi le insoteste deopotriva. Exceptionalele panze dupa natura sunt, de fapt, lucrari de atelier exaltand valoarea metaforica, sticlos artificiala a acestor elemente „naturale".
Combustibili
Conform datelor Departamentului Controlului Vamal, in 1999 au fost importate 232 mii de tone de produse petroliere, in a la 1 milion tone. In consecinta,timp ce volumele comercializate pe piata interna bugetul a ratat anul trecut venituri in suma de 800 milioane lei.
In Republica Moldova piata produselor petroliere este probabil una din cele mai \"dinamice\" sfere de activitate. Evenimentele se petrec cu o rapiditate enorma si aceasta e normal daca luam in considerare ca lipsa de combustibil a creat totdeauna situatii exceptionale, mai ales in agricultura, ramura care ramane sa aiba cea mai mare pondere in economia nationala. Daca va mai amintiti, anume aceasta problema a creat o situatie complicata in campania de recoltare din anul trecut, cand din lipsa de carburanti, recoltarea graului era pusa sub semnul intrebarii.
In ultimul timp, insa, sunt provocate discutii aprinse in legatura cu scumpirea periodica a produselor petroliere. Firmele importatoare spun ca aceste scumpiri sunt provocate de majorarea preturilor la petrol pe pietele mondiale. Altii, cointeresati in stirbirea imaginii importatorilor, sunt de parerea ca preturile la carburanti sunt majorate intentionat pentru a majora castigurile.
Dupa parerea mea firmele importatoare nu sunt interesate in a majora pur si simplu preturile. Nu le permite puterea mica de cumparare a celor mai mari consumatori de combustibil - gospodariile agricole, dar si a celorlalti consumatori.
Un argument in favoarea acestei teze este faptul ca dupa orice majorare, cat de mica, urmeaza o perioada moarta in vanzari, cand timp de o saptamana-doua nu se vinde nimic sau foarte putin, dupa care ritmurile se apropie de cele anterioare, dar totusi raman mai mici. Si, va dati seama, nimeni nu vrea sa vanda mai putin, pentru ca ar castiga mai putin.
La acest capitol este de mentionat ca la fiecare majorare, cei \"ocarati\" sunt marile companii petroliere, care de obicei activeaza absolut legal. Adica, nimeni nici nu-si aminteste ca 50-60 de procente din produsele petroliere sunt importate prin contrabanda. Spun aceasta pentru ca, in general, la noi toate pietrele sunt aruncate in capul businessului legal, si probabil a venit timpul sa ne rafuim rau cu contrabandistii.
Din cauza contrabandei, piata produselor petroliere se dezvolta foarte incet. Nici chiar marile companii importatoare de petrol nu pot tine piept concurentei neloiale a importatorilor din afara legii, pentru ca acestia din urma pot vinde si la preturi mai mici decat cele de piata.
Majoritatea companiilor care activeaza legal, sunt foarte nemultamite de linistea care domina in lupta cu contrabanda. Chiar daca s-au organizat mai multe intalniri dintre reprezentantii Guvernului, primul-ministru si importatori pentru a se lua niste masuri de combatere a contrabandei.
La inceputul acestui an si prim-ministrul Dumitru Braghis a solicitat celor mai mari importatori de produse petroliere din Republica Moldova sa avanseze propuneri pentru a adopta o decizie de Guvern privind stoparea importului ilicit. In cadrul intrevederii, primul-ministru a recunoscut ca doi din trei litri de combustibil sunt importati in Republica Moldova prin contrabanda.
Cu toate acestea, pana in prezent, piata este dominata de contrabanda.
Un reprezentant al unei companii petroliere, care a participat la mai multe sedinte de acest fel, ne-a comunicat ca in general ele sunt destul de amuzante. \"Guvernul ne intreaba ce sa facem. Noi ii spunem ca pe contrabandisti ii stiu toti. Reprezentantii Guvernului recunosc ca intr-adevar se stie cine importa produse petroliere ilegal. Toate aceste intrevederi cu asta si se termina - cu strangerea parerilor. Dar nu am vazut inca sa se faca ceva concret in aceasta directie\".
Nu stiu daca ceea ce mi-a spus aceasta persoana, este adevarat, dar daca lucrurile stau anume asa, atunci unica concluzie este ca Guvernul, pur si simplu, nu vrea sa lupte cu contrabanda, chiar si in conditiile in care avem un deficit bugetar imens, iar haznaua statului ramane goala.
La inceputul anului trecut statul a incercat sa ia controlul asupra importului si comercializarii produselor petroliere prin emiterea in februarie 1999 a hotararii Guvernului cu privire la masurile de reglementare a importului, transportarii, stocarii si comercializarii produselor petroliere.
Astfel licentele pentru importul si comercializarea angro a produselor petroliere, precum si de comercializare a acestora este eliberata de Ministerul Finantelor. Departamentul Standarde, Metrologie si Supraveghere Tehnica elibereaza licente pentru exploatarea depozitelor de stocare si a statiilor de alimentare cu produse petroliere, iar Ministerul Transporturilor si Comunicatiilor - pentru transportare.
Solicitantii de licente trebuie sa dispuna de un fond statutar de 200 mii de lei, pentru activitatea de import si comercializare, si 100 mii - pentru activitatea de comert cu amanuntul.
Licentele sunt nominale si se elibereaza pe un termen de un an.
Pentru o evidenta stricta a circulatiei produselor petroliere urma sa fie implementat un sistem automatizat.
In prezent, dupa cum am mentionat si mai sus, contrabanda este cu atat mai periculoasa pentru importurile legale, cu cat preturile la carburanti s-au majorat in cateva randuri, pe cand salariile si veniturile majoritatii consumatorilor, de cele mai multe ori au ramas la acelasi nivel. Este adevarat si ceea ce spun companiile importatoare ca preturile la combustibili in lei, transformati in dolari, pe parcursul ultimilor ani au ramas practic aceleasi. Dar nu trebuie sa uitam ca veniturile in lei a consumatorilor nu corespund celor in dolari.
Dupa parerea unor participanti la piata produselor petroliere, pentru stabilirea unor reguli foarte clare de joc in acest domeniu, trebuie urgentata adoptarea Legii cu privire la piata produselor petroliere si executarea ei stricta de catre toti participantii: stat, importatori, comercianti si consumatori. Dar si asta nu este totul, pentru ca \"legalii\" vor continua sa fie defavorizati in fata \"ilegalilor\", daca, desigur, nu se vor intreprinde un sir de masuri concrete pentru combaterea contrabandei prin metode represive sau legalizarea totala a importurilor de petrol, prin crearea unor conditii favorabile pentru toti participantii la aceasta piata.
Unii analisti considera ca inasprirea controlului asupra importului de combustibili, care este o masura administrativa, nu va avea efect, ca in alte cazuri. Pentru \"starpirea\" totala a acestui fenomen, va trebui sa mergem, ca de obicei, pe calea masurilor economice.
Una din ele ar putea fi introducerea licentelor de mai multe tipuri, ca in cazul celor acordate in sistemul bancar (tip A, B, C), fiecare din ele presupunand un anumit spectru de activitati pe aceasta piata. Evident ca fiecare tip de licenta va costa in mod diferit - cele care includ mai multe activitati vor costa mai scump s.a.m.d. La acordarea unui anumit tip de licenta se va tine cont si de marimea capitalului social. Astfel, in primul rand, se va crea un climat de concurenta normala, iar in doilea rand fiecare importator va avea o nisa a lui. Plus la asta, statul va avea posibilitate sa efectueze un control mai riguros al acestei piete.
O alta metoda economica de legalizare a importurilor de petrol este micsorarea numarului de taxe vamale si impozite. Unii importatori sunt de parerea ca numarul acestor taxe ar trebui sa coboare pana la doua-trei, astfel sistemul de impozitare fiind foarte clar si usor de controlat. Avem deja un asa exemplu, cand in cateva luni de la micsorarea taxelor pentru importul de tigari, cota de piata a tigarilor de contrabanda a scazut cu 30-40 la suta.
Importurile ilegale, in majoritatea lor se fac cu cantitati destul de mici - de la o tona pana la cateva zeci de tone. Contrabanda nu se face cu esaloane intregi de cisterne, de aceea in acest scop se utilizeaza transportul auto - un mijloc de transport care este destul de usor sa-l treci \"pe langa vama\". De aceea se propune interzicerea importului cu aceste mijloace si trecerea treptata, iar apoi totala, la importurile pe calea ferata, unde posibilitatile de contrabanda sunt cu mult mai mici.
O idee mai veche de legalizare a importurilor de produse petroliere este tranzitarea (importul prin) lor obligatorie prin Terminalul petrolier de la Giurgiulesti. Desigur, dupa finalizarea constructiei. Aceasta metoda corespunde si cerintei Bancii Europene pentru Reconstructie si Dezvoltare ca statul sa asigure tranzitarea prin terminal a cel putin 1 milion tone de produse petroliere anual, cerinta care este calificata de unii drept absurda. Argumentul cel mai simplu este ca statul nu va putea obliga pe nici o firma privata sa importe produse petroliere prin intermediul terminalului de la Giurgiulesti. Mai ales ca la momentul actual majoritatea importurilor de benzina si motorina vin din Romania, de unde, spun importatorii, este mai convenabila transportarea cu cisterne auto, decat pe vase maritime. Transportarea produselor petroliere prin Terminalul de la Giurgiulesti ar putea fi acceptata de importatori doar in cazul in care petrolul ar fi adus din tari mai indepartate.
Ne-am oprit mai mult in acest articol la contrabanda cu produse petroliere, pentru ca ea este principala piedica in calea dezvoltarii normale a pietei de combustibil. Intr-adevar este greu de luptat cu acest fenomen, numai ca o concluzie care nu este chiar optimista rezida in faptul ca nici nu se depun prea multe eforturi de stopare a acestui fenomen. Pana la urma nici posturile fiscale infiintate de guvernul Sturza nu au avut efectul dorit. Nici legalizarea depozitelor vamale, iar apoi lichidarea lor nu a influentat in vreun fel activitatea importatorilor ilegali.
Concurenta dintre importatorii legali si contrabandisti este foarte dura, iar statul nicidecum nu intelege ca numai sprijinul acordat primilor va avea efect. Pentru ca astfel se vor majora defalcarile la buget, si de ce nu, poate, din contul volumelor mari de vanzari, se vor micsora si preturile. Statul este obligat sa sustina businessul legal, concurenta loiala, si pana nu va intelege acest lucru, vom avea o economie bolnava, inclusiv o piata a produselor petroliere care nu se supune nici unei legi economice normale.
P.S. Evident, ca in acest articol nu am scris nici pe departe despre toate problemele pietei produselor petroliere. De aceea vom reveni la aceasta tema si in numerele viitoare.
Pentru anul 2000, Parlamentul a stabilit accizele la benzina si la motorina la nivelul anului trecut, adica 1200 lei pentru o tona, si, respectiv, 500 lei per tona.
Proiectul bugetului pe anul 2000 stipula initial un acciz de 120 euro per tona, la benzina, si 50 euro, la motorina. Deputatii nu au acceptat majorarea cu aproape 20 la suta a accizelor pe motiv ca majorarea taxelor ar putea provoca scumpirea marfurilor si produselor autohtone. Anterior s-a declarat ca majorarea accizelor va conduce la lichidarea unor companii petroliere locale si statii PECO.
Potrivit unor date, vanzarile zilnice medii la o statie PECO s-au redus pe parcursul anului 1999, dupa cinci scumpiri, de la 30-40 tone pana la 4-5 tone.
In ultimii trei ani, accizul la benzina in RM a fost majorat de la 400 pana la 1200 lei pentru o tona, iar la motorina de la 100 pana la 500 lei per tona. Potrivit specialistilor, din cauza taxelor mari, cresc importurile ilegale.
In Republica Moldova piata produselor petroliere este probabil una din cele mai \"dinamice\" sfere de activitate. Evenimentele se petrec cu o rapiditate enorma si aceasta e normal daca luam in considerare ca lipsa de combustibil a creat totdeauna situatii exceptionale, mai ales in agricultura, ramura care ramane sa aiba cea mai mare pondere in economia nationala. Daca va mai amintiti, anume aceasta problema a creat o situatie complicata in campania de recoltare din anul trecut, cand din lipsa de carburanti, recoltarea graului era pusa sub semnul intrebarii.
In ultimul timp, insa, sunt provocate discutii aprinse in legatura cu scumpirea periodica a produselor petroliere. Firmele importatoare spun ca aceste scumpiri sunt provocate de majorarea preturilor la petrol pe pietele mondiale. Altii, cointeresati in stirbirea imaginii importatorilor, sunt de parerea ca preturile la carburanti sunt majorate intentionat pentru a majora castigurile.
Dupa parerea mea firmele importatoare nu sunt interesate in a majora pur si simplu preturile. Nu le permite puterea mica de cumparare a celor mai mari consumatori de combustibil - gospodariile agricole, dar si a celorlalti consumatori.
Un argument in favoarea acestei teze este faptul ca dupa orice majorare, cat de mica, urmeaza o perioada moarta in vanzari, cand timp de o saptamana-doua nu se vinde nimic sau foarte putin, dupa care ritmurile se apropie de cele anterioare, dar totusi raman mai mici. Si, va dati seama, nimeni nu vrea sa vanda mai putin, pentru ca ar castiga mai putin.
La acest capitol este de mentionat ca la fiecare majorare, cei \"ocarati\" sunt marile companii petroliere, care de obicei activeaza absolut legal. Adica, nimeni nici nu-si aminteste ca 50-60 de procente din produsele petroliere sunt importate prin contrabanda. Spun aceasta pentru ca, in general, la noi toate pietrele sunt aruncate in capul businessului legal, si probabil a venit timpul sa ne rafuim rau cu contrabandistii.
Din cauza contrabandei, piata produselor petroliere se dezvolta foarte incet. Nici chiar marile companii importatoare de petrol nu pot tine piept concurentei neloiale a importatorilor din afara legii, pentru ca acestia din urma pot vinde si la preturi mai mici decat cele de piata.
Majoritatea companiilor care activeaza legal, sunt foarte nemultamite de linistea care domina in lupta cu contrabanda. Chiar daca s-au organizat mai multe intalniri dintre reprezentantii Guvernului, primul-ministru si importatori pentru a se lua niste masuri de combatere a contrabandei.
La inceputul acestui an si prim-ministrul Dumitru Braghis a solicitat celor mai mari importatori de produse petroliere din Republica Moldova sa avanseze propuneri pentru a adopta o decizie de Guvern privind stoparea importului ilicit. In cadrul intrevederii, primul-ministru a recunoscut ca doi din trei litri de combustibil sunt importati in Republica Moldova prin contrabanda.
Cu toate acestea, pana in prezent, piata este dominata de contrabanda.
Un reprezentant al unei companii petroliere, care a participat la mai multe sedinte de acest fel, ne-a comunicat ca in general ele sunt destul de amuzante. \"Guvernul ne intreaba ce sa facem. Noi ii spunem ca pe contrabandisti ii stiu toti. Reprezentantii Guvernului recunosc ca intr-adevar se stie cine importa produse petroliere ilegal. Toate aceste intrevederi cu asta si se termina - cu strangerea parerilor. Dar nu am vazut inca sa se faca ceva concret in aceasta directie\".
Nu stiu daca ceea ce mi-a spus aceasta persoana, este adevarat, dar daca lucrurile stau anume asa, atunci unica concluzie este ca Guvernul, pur si simplu, nu vrea sa lupte cu contrabanda, chiar si in conditiile in care avem un deficit bugetar imens, iar haznaua statului ramane goala.
La inceputul anului trecut statul a incercat sa ia controlul asupra importului si comercializarii produselor petroliere prin emiterea in februarie 1999 a hotararii Guvernului cu privire la masurile de reglementare a importului, transportarii, stocarii si comercializarii produselor petroliere.
Astfel licentele pentru importul si comercializarea angro a produselor petroliere, precum si de comercializare a acestora este eliberata de Ministerul Finantelor. Departamentul Standarde, Metrologie si Supraveghere Tehnica elibereaza licente pentru exploatarea depozitelor de stocare si a statiilor de alimentare cu produse petroliere, iar Ministerul Transporturilor si Comunicatiilor - pentru transportare.
Solicitantii de licente trebuie sa dispuna de un fond statutar de 200 mii de lei, pentru activitatea de import si comercializare, si 100 mii - pentru activitatea de comert cu amanuntul.
Licentele sunt nominale si se elibereaza pe un termen de un an.
Pentru o evidenta stricta a circulatiei produselor petroliere urma sa fie implementat un sistem automatizat.
In prezent, dupa cum am mentionat si mai sus, contrabanda este cu atat mai periculoasa pentru importurile legale, cu cat preturile la carburanti s-au majorat in cateva randuri, pe cand salariile si veniturile majoritatii consumatorilor, de cele mai multe ori au ramas la acelasi nivel. Este adevarat si ceea ce spun companiile importatoare ca preturile la combustibili in lei, transformati in dolari, pe parcursul ultimilor ani au ramas practic aceleasi. Dar nu trebuie sa uitam ca veniturile in lei a consumatorilor nu corespund celor in dolari.
Dupa parerea unor participanti la piata produselor petroliere, pentru stabilirea unor reguli foarte clare de joc in acest domeniu, trebuie urgentata adoptarea Legii cu privire la piata produselor petroliere si executarea ei stricta de catre toti participantii: stat, importatori, comercianti si consumatori. Dar si asta nu este totul, pentru ca \"legalii\" vor continua sa fie defavorizati in fata \"ilegalilor\", daca, desigur, nu se vor intreprinde un sir de masuri concrete pentru combaterea contrabandei prin metode represive sau legalizarea totala a importurilor de petrol, prin crearea unor conditii favorabile pentru toti participantii la aceasta piata.
Unii analisti considera ca inasprirea controlului asupra importului de combustibili, care este o masura administrativa, nu va avea efect, ca in alte cazuri. Pentru \"starpirea\" totala a acestui fenomen, va trebui sa mergem, ca de obicei, pe calea masurilor economice.
Una din ele ar putea fi introducerea licentelor de mai multe tipuri, ca in cazul celor acordate in sistemul bancar (tip A, B, C), fiecare din ele presupunand un anumit spectru de activitati pe aceasta piata. Evident ca fiecare tip de licenta va costa in mod diferit - cele care includ mai multe activitati vor costa mai scump s.a.m.d. La acordarea unui anumit tip de licenta se va tine cont si de marimea capitalului social. Astfel, in primul rand, se va crea un climat de concurenta normala, iar in doilea rand fiecare importator va avea o nisa a lui. Plus la asta, statul va avea posibilitate sa efectueze un control mai riguros al acestei piete.
O alta metoda economica de legalizare a importurilor de petrol este micsorarea numarului de taxe vamale si impozite. Unii importatori sunt de parerea ca numarul acestor taxe ar trebui sa coboare pana la doua-trei, astfel sistemul de impozitare fiind foarte clar si usor de controlat. Avem deja un asa exemplu, cand in cateva luni de la micsorarea taxelor pentru importul de tigari, cota de piata a tigarilor de contrabanda a scazut cu 30-40 la suta.
Importurile ilegale, in majoritatea lor se fac cu cantitati destul de mici - de la o tona pana la cateva zeci de tone. Contrabanda nu se face cu esaloane intregi de cisterne, de aceea in acest scop se utilizeaza transportul auto - un mijloc de transport care este destul de usor sa-l treci \"pe langa vama\". De aceea se propune interzicerea importului cu aceste mijloace si trecerea treptata, iar apoi totala, la importurile pe calea ferata, unde posibilitatile de contrabanda sunt cu mult mai mici.
O idee mai veche de legalizare a importurilor de produse petroliere este tranzitarea (importul prin) lor obligatorie prin Terminalul petrolier de la Giurgiulesti. Desigur, dupa finalizarea constructiei. Aceasta metoda corespunde si cerintei Bancii Europene pentru Reconstructie si Dezvoltare ca statul sa asigure tranzitarea prin terminal a cel putin 1 milion tone de produse petroliere anual, cerinta care este calificata de unii drept absurda. Argumentul cel mai simplu este ca statul nu va putea obliga pe nici o firma privata sa importe produse petroliere prin intermediul terminalului de la Giurgiulesti. Mai ales ca la momentul actual majoritatea importurilor de benzina si motorina vin din Romania, de unde, spun importatorii, este mai convenabila transportarea cu cisterne auto, decat pe vase maritime. Transportarea produselor petroliere prin Terminalul de la Giurgiulesti ar putea fi acceptata de importatori doar in cazul in care petrolul ar fi adus din tari mai indepartate.
Ne-am oprit mai mult in acest articol la contrabanda cu produse petroliere, pentru ca ea este principala piedica in calea dezvoltarii normale a pietei de combustibil. Intr-adevar este greu de luptat cu acest fenomen, numai ca o concluzie care nu este chiar optimista rezida in faptul ca nici nu se depun prea multe eforturi de stopare a acestui fenomen. Pana la urma nici posturile fiscale infiintate de guvernul Sturza nu au avut efectul dorit. Nici legalizarea depozitelor vamale, iar apoi lichidarea lor nu a influentat in vreun fel activitatea importatorilor ilegali.
Concurenta dintre importatorii legali si contrabandisti este foarte dura, iar statul nicidecum nu intelege ca numai sprijinul acordat primilor va avea efect. Pentru ca astfel se vor majora defalcarile la buget, si de ce nu, poate, din contul volumelor mari de vanzari, se vor micsora si preturile. Statul este obligat sa sustina businessul legal, concurenta loiala, si pana nu va intelege acest lucru, vom avea o economie bolnava, inclusiv o piata a produselor petroliere care nu se supune nici unei legi economice normale.
P.S. Evident, ca in acest articol nu am scris nici pe departe despre toate problemele pietei produselor petroliere. De aceea vom reveni la aceasta tema si in numerele viitoare.
Pentru anul 2000, Parlamentul a stabilit accizele la benzina si la motorina la nivelul anului trecut, adica 1200 lei pentru o tona, si, respectiv, 500 lei per tona.
Proiectul bugetului pe anul 2000 stipula initial un acciz de 120 euro per tona, la benzina, si 50 euro, la motorina. Deputatii nu au acceptat majorarea cu aproape 20 la suta a accizelor pe motiv ca majorarea taxelor ar putea provoca scumpirea marfurilor si produselor autohtone. Anterior s-a declarat ca majorarea accizelor va conduce la lichidarea unor companii petroliere locale si statii PECO.
Potrivit unor date, vanzarile zilnice medii la o statie PECO s-au redus pe parcursul anului 1999, dupa cinci scumpiri, de la 30-40 tone pana la 4-5 tone.
In ultimii trei ani, accizul la benzina in RM a fost majorat de la 400 pana la 1200 lei pentru o tona, iar la motorina de la 100 pana la 500 lei per tona. Potrivit specialistilor, din cauza taxelor mari, cresc importurile ilegale.
Totul despre minerale
Calciul intra in componenta tesutului osos. Ionii de calciu stabilizeaza membranele celulare. El este necesar pentru normalizarea proceselor de oxidare la nivelul sistemului nervos si de contractie a muschilor, activeaza unii fermenti si hormoni, participa in procesul de coagulare a sangelui, are actiune antiinflamatorie si desensibilizanta. Organismul uman contine circa 1200g de calciu, totodata 99% din aceasta cantitate se afla in sistemul osos. Tesutul osos este rezerva principala de calciu si fosfor. Absorbtia calciului din produsele alimentare are loc in intestinul subtire si ea se produce in prezenta vitaminelor D, proteinelor, acidului citric si lactozei. Aminoacizii formeaza cu ionii de calciu compusi care se dizolva usor si se asimileaza. Procesul de absorbtie si utilizare a calciului este ingreuiat de acidul fitinic, unii fosfati, acizi grasi, acidul oxalic. Aceste substante transforma calciul in compusi indisolubili. Acidul fitinic se gaseste in cereale (grau, ovaz, secara). Drojdiile alimentare contin fitaza. Acest ferment descompune acidul fitinic. Calciul din aluatul pregatit cu drojdii se asimileaza bine datorita prezentei fitazei. Surplusul de grasimi in ratia alimentara deregleaza absorbtia calciului, deoarece acizii grasi formeaza la randul lor compusi indisolubili cu calciul, acesta eliminandu-se in cantitati mari cu masele fecale. Acizii biliari normalizeaza absorbtia acizilor grasi si utilizarea calciului. Deficitul de calciu apare la insuficienta lui in produsele alimentare (foame, excluderea produselor lactate din hrana), in caz de transpiratie abundenta, la femeile gravide si la cele care alapteaza prunci. Dereglarea procesului de absorbtie a calciului are loc in patologiile organelor digestive (enterita, tulburarea functiei exocrine a pancreasului, maladiile cailor biliare), la folosirea indelungata a corticosteroizilor si hormonilor anabolici. Ca urmare apar convulsii, parestezii, osteoporoza. In acelasi timp, surplusul de calciu in ratia alimentara si in apa de baut, preparatele de calciu si calciferolul pot provoca hipercalciemia cu pierderea poftei de mancare, sete, greata, voma, slabiciune generala, convulsii, azotemie. E posibila depunerea calciului in organele interne, muschi, vase. Sunt bogate in calciu laptele si produsele lactate.
Fosforul intra in componenta nucleotidelor, acizilor nucleinici, fosfoproteidelor, fosfolipidelor, cofermentilor etc. Fosforul neorganic impreuna cu calciul contribuie la formarea oaselor. Fosforul, din componenta nucleotidelor si acizilor nucleici, participa la procesele de pastrare si de folosire a informatiei genetice, de biosinteza a acizilor nucleici, proteinelor, de crestere si separare a celulelor. Compusii fosforului - ATF si creatinfosfatul - acumuleaza energia eliminata in procesul de glicoliza si fosforilare oxidativa si care este utilizata pentru lucrul mecanic, electric si chimic in organism. Fosforul neorganic mentine echilibrul acido-alcalin in organism. Deficitul de fosfor poate aparea ca rezultat al folosirii timp indelungat a hranei sarace in acest element, in perioada sarcinii si lactatiei, in insuficienta de proteine, vitamina D. Micsorarea continutului de fosfor in organism provoaca osteoporoza, osteomalacie, inapetenta, scaderea capacitatii de munca fizica si intelectuala. Sunt bogate in fosfor crupele, ficatul, pestele, carnea, laptele, produsele lactate. Fructele si legumele contin o cantitate mai mica de fosfor.
Potasiul regleaza metabolismul hidro-salin si intracelular, presiunea osmotica, asigura echilibrul acido-alcalin, functia miocardului, mareste excretia sodiului si a apei din organism, activizeaza unii fermenti. Folosirea indelungata a diureticelor, hormonilor suprarenalelor, voma, diareea, transpiratia abundenta pot provoca hipokaliemie cu adinamie, somnolenta, inapetenta, oligurie, hipotonie, dereglarea ritmului cardiac. Hiperkaliemia poate fi provocata de hipofunctia suprarenalelor, insuficienta renala. in aceste stari la bolnavi apare adinamie, excitabilitatea marita a sistemului nervos, marirea diurezei, dereglari ale ritmului cardiac. Dieta bogata in potasiu se recomanda in dereglarile de ritm cardiac, hipokaliemie, insuficienta miocardului, hipokaliemia provocata de tratamentul indelungat cu corticosteroizi si diuretice. Cantitati sporite de potasiu contin fructele uscate, cartofii, carnea, pestele, leguminoasele, strugurii si alte fructe si legume.
Sodiul in forma de clorura de sodiu intra in componenta tesuturilor si a sangelui, determina sinteza acidului clorhidric in stomac, normalizeaza echilibrul acido-alcanic, presiunea osmotica, este antagonistul potasiului. Hiponatriemia poate aparea ca urmare a unei diete bogate in potasiu, consumata timp indelungat, poate fi provocata de vomismente, diaree, transpiratie abundenta, folosirea diureticelor, hipofunctia suprarenalelor. In hiponatriemie moderata apare slabiciune generala, somnolenta, inapetenta; in hiponatriemia pronuntata - voma, diaree, hipotonie, tahicardie, se poate observa pierderea cunostintei, convulsii, creste vascozitatea sangelui si azotemia. Este daunator si surplusul de sodiu. Persoanele ce consuma clorura de sodiu in exces sufera frecvent de hipertensiune arteriala, prezinta dereglari ale functiei rinichilor, la ele se mareste azotul rezidual in sange. Norma zilnica in sodiu este asigurata de sarea de bucatarie pe care o contine painea (2-3 g), de sarea folosita la prepararea bucatelor si cea consumata in timpul mesei. Ratia alimentara zilnica trebuie sa contina 10-12g clorura de sodiu. Unii savanti considera aceasta norma ca fiind sporita.
Sulful intra in componenta unor aminoacizi, vitamine, a insulinei, sistemului nervos, oaselor, cartilajelor, bilei, sangelui. Sursa principala de sulf o constituie leguminoasele, crupele de ovaz, hrisca, ouale, carnea, laptele, branza.
Organismul omului adult contine pana la 25 g de magneziu care intra mai ales in componenta oaselor, fiind rezerva acestui element. Magneziul poseda actiune antispastica, vasodilatatoare, mareste peristaltismul intestinal, eliminarea bilei si a colesterolului prin intestin. Dereglarea proceselor de absorbtie la nivelul intestinului si folosirea diureticelor timp indelungat poate provoca hipomagneziemia cu aparitia osteoporozei, hipotoniei, convulsiilor, dereglarilor de ritm cardiac. Deficitul de magneziu mareste excitabilitatea neuromusculara, provoaca halucinatii auditive, senzatia de teama, tahicardie. Sunt bogate in magneziu taratele de cereale, crupele de ovaz, leguminoasele, fructele uscate, ouale, nucile, sfecla, salata verde, morcovul, bacele.
Fierul intra in structura mioglobinei, hemoglobinei, a globulelor rosii si transporta oxigenul, participa la sinteza unor fermenti, in lipsa fierului in sange apare anemia feripriva. Cauzele ei pot fi continutul redus de fier in ratia alimentara, lipsa acidului clorhidric in sucul gastric (se deregleaza absorbtia acestuia), hemoragiile cronice, consumul sporit de fier in cazul femeilor in sarcina si al celor care alapteaza copii. Anemia se observa si la copiii mici a caror mame sufera de carenta de fier. La bolnavi apare slabiciune generala, cefalee, palpitatii, dispnee la efort fizic, scaderea poftei de mancare, anemia hipocroma, micsorarea rezistentei organismului la infectii.
Clorul intra in componenta clorurii de sodiu si participa la reglarea presiunii osmotice in tesuturi si celule, la normalizarea metabolismului hidric si la formarea acidului clorhidric de catre glandele stomacului. Clorul in componenta solutiei hipertonice a clorurii de sodiu micsoreaza transpiratia la lucrul fizic si temperatura inalta a mediului inconjurator. Clorul se elimina prin piele cu sudoarea, dar mai ales cu urina. Hipocloremia retine lichidul in tesuturi. La hipocloremie apare somnolenta, anorexie, slabiciune generala, voma, tahicardie, hipotonie, convulsii, pierderea constiintei, creste azotul rezidual in sange. Produsele alimentare naturale nu sunt bogate in clor. Clorul patrunde in organism cu clorura de sodiu adaugata in bucate.
Iodul asigura functia normala a glandei tiroide, in lipsa lui apare gusa. Iodul se afla in cantitati mari in produsele marii (peste, alge s.a.), in oua, ceapa, usturoi. In localitatile cu continutul mic de iod in apa este marit pericolul de aparitie a gusei endemice, de aceea se recomanda a folosi sarea de bucatarie iodata. Dar trebuie stiut ca iodul nu este stabil si termenul de valabilitate a sarii iodate este de 6 luni.
Fluorul se afla in dinti, oase, muschi, glandele endocrine. In lipsa lui apare caria dentara. Continutul inalt de fluor in produsele alimentare si apa potabila provoaca fluoroza (manifestata prin osteoscleroza, smaltul dintilor capata un aspect granular). Sunt bogate in fluor ceaiul, laptele, galbenusul de ou, pestele de mare, spanacul, tomatele si apa de baut.
Cuprul intra in componenta unor enzime, intensificandu-le actiunea, a proteinelor, participa in metabolismul fierului, mareste actiunea hipoglicemica a insulinei. Insuficienta lui in organism provoaca anemie. Cupru se afla in cereale, leguminoase, cartofi, coacaze negre, diferite fructe, legume.
Manganul contribuie la eritropoieza si sinteza hemoglobinei, joaca un rol in reglarea metabolismului glucido-hidric, in biosinteza colesterolului, poseda actiune lipotropa, hipoglicemica, este necesar pentru cresterea normala, pentru metabolismul tesutului conjunctiv. Insuficienta de mangan in organism provoaca hipercolesterinemie, voma, greata, scaderea masei corporale, anemie. Sunt bogate in mangan cerealele, leguminoasele, nucile, ceaiul, cafeaua. Continutul de mangan in carne, peste, oua este mic.
Zincul este necesar organismului pentru cresterea normala, dezvoltarea si maturizarea sexuala, normalizarea hemoglobinei si a proceselor de regenerare a tesuturilor, are actiune lipotropa, imbunatateste starea imunologica a organismului, intra in componenta insulinei si mareste actiunea ei hipoglicemica. Carenta zincului in organism se exprima prin retinerea cresterii la copii si a dezvoltarii lor sexuale, scaderea poftei de mancare, prin anemie, hepatomegalie. Sunt bogate in zinc carnea, pestele, ficatul, ouale, branzeturile, nucile, cerealele, ciupercile.
Cobaltul intra in componenta vitaminei B12, participa la maturizarea eritrocitelor si sinteza insulinei, stimuleaza hemopoieza si procesele de crestere. La insuficienta cobaltului in organism scade pofta de mancare, apare anemie, casexie, ataxie. Sunt bogate in cobalt varza alba, morcovul, sfecla, tomatele, strugurii, coacazele negre, ficatul, pestele.
Arseniul este un tonic, stimulant al poftei de mancare. El inlesneste respiratia si actioneaza binefacator in dermatoze. Insuficienta lui in organism provoaca oboseala generala, lipsa poftei de mancare, anemie, afectiuni respiratorii, eczeme, psoriazis, acnee. Arseniul se gaseste in germenele de grau, orez, usturoi, varza, spanac, nap, morcov, cartofi, mar s.a.
Bromul este un sedativ al sistemului nervos, utilizarea lui este binevenita in insomnie. El se gaseste in mar, struguri, fragi, pepene galben, usturoi, sparanghel, morcov, telina, varza, ceapa, praz, tomate.
Nichelul stimuleaza functia pancreasului si se indica in diabet. Se gaseste in morcov, varza, spanac, fasole, ceapa, tomate, struguri.
Strontiul participa la procesele de osificare. Se observa paralelism in continutul de calciu si strontiu in tesuturi. Continutul de strontiu in organism se mareste cu varsta si depinde de alimentatie. Strontiul se retine in organism folosind o ratie alimentara saraca in calciu. Produsele alimentare bogate in calciu retin in organism o cantitate mica de strontiu. Patrunderea in organism a strontiului in cantitati mari deregleaza procesul de osificare si provoaca rahitismul de strontiu. Spre deosebire de rahitismul obisnuit, aceasta maladie nu se trateaza cu vitamina D si cu ratia alimentara bogata in calciu si fosfor. in localitatile cu un continut mare de strontiu in sol apare rahitismul de strontiu la animale si boala Urov (boala Kasin-Bek) la oameni. Dupa parerea unor savanti aceasta boala poate fi considerata ca o varianta a rahitismului de strontiu la oameni.
Beriliul deprima fosfataza alcalina si, ca urmare, si procesul de osificare. Sarurile de beriliu actioneaza asupra procesului de sinteza a fosforului neorganic din acizii nucleici. Sarurile de mangan deprima actiunea beriliului asupra fosfatazei. Surplusul de beriliu provoaca in oase dereglari ca la rahitism si nu se supun tratamentului cu vitamina D. Continutul inalt de beriliu in organism deprima cresterea celulelor si regenerarea tesuturilor. Intoxicarea acuta cu beriliu provoaca necroza in ficat si canaliculele rinichilor.
Molibdenul contribuie la sinteza proteinelor vegetale, activeaza transmiterea aminoacizilor proteinelor. Surplusul de molibden in organism provoaca uraturie, guta. Lipsa molibdenului in sol micsoreaza continutul aminoacizilor si acidului ascorbic in plante.
Cromul participa in metabolismul proteinelor, colesterolului, glucidelor. Deficitul de crom in organism reduce sensibilitatea tesuturilor la insulina, inrautateste asimilarea glucozei in tesuturi si sporeste continutul glucozei din sange. In crom sunt bogate painea neagra, crupele, leguminoasele, legumele.
Siliciul joaca un rol important in sistemele osos, vascular, respirator. Intervine la formarea tendoanelor, pielii. Este implicat in tratamentul aterosclerozei, hipertensiunii, dernineralizarii, rahitismului, oboselii generale. El isi asuma un rol plastic si functional in fenomenele de nutritie generala, joaca un rol in diversele procese de dezintoxicare. Siliciul se gaseste in taratele de cereale, in usturoi, in nap si in alte produse vegetale.
Litiul este un echilibrant psihic, indicat in cazuri de insomnie, melancolie, oboseala, psihastenie, stari depresive. El se intalneste in numeroase produse vegetale.
Fosforul intra in componenta nucleotidelor, acizilor nucleinici, fosfoproteidelor, fosfolipidelor, cofermentilor etc. Fosforul neorganic impreuna cu calciul contribuie la formarea oaselor. Fosforul, din componenta nucleotidelor si acizilor nucleici, participa la procesele de pastrare si de folosire a informatiei genetice, de biosinteza a acizilor nucleici, proteinelor, de crestere si separare a celulelor. Compusii fosforului - ATF si creatinfosfatul - acumuleaza energia eliminata in procesul de glicoliza si fosforilare oxidativa si care este utilizata pentru lucrul mecanic, electric si chimic in organism. Fosforul neorganic mentine echilibrul acido-alcalin in organism. Deficitul de fosfor poate aparea ca rezultat al folosirii timp indelungat a hranei sarace in acest element, in perioada sarcinii si lactatiei, in insuficienta de proteine, vitamina D. Micsorarea continutului de fosfor in organism provoaca osteoporoza, osteomalacie, inapetenta, scaderea capacitatii de munca fizica si intelectuala. Sunt bogate in fosfor crupele, ficatul, pestele, carnea, laptele, produsele lactate. Fructele si legumele contin o cantitate mai mica de fosfor.
Potasiul regleaza metabolismul hidro-salin si intracelular, presiunea osmotica, asigura echilibrul acido-alcalin, functia miocardului, mareste excretia sodiului si a apei din organism, activizeaza unii fermenti. Folosirea indelungata a diureticelor, hormonilor suprarenalelor, voma, diareea, transpiratia abundenta pot provoca hipokaliemie cu adinamie, somnolenta, inapetenta, oligurie, hipotonie, dereglarea ritmului cardiac. Hiperkaliemia poate fi provocata de hipofunctia suprarenalelor, insuficienta renala. in aceste stari la bolnavi apare adinamie, excitabilitatea marita a sistemului nervos, marirea diurezei, dereglari ale ritmului cardiac. Dieta bogata in potasiu se recomanda in dereglarile de ritm cardiac, hipokaliemie, insuficienta miocardului, hipokaliemia provocata de tratamentul indelungat cu corticosteroizi si diuretice. Cantitati sporite de potasiu contin fructele uscate, cartofii, carnea, pestele, leguminoasele, strugurii si alte fructe si legume.
Sodiul in forma de clorura de sodiu intra in componenta tesuturilor si a sangelui, determina sinteza acidului clorhidric in stomac, normalizeaza echilibrul acido-alcanic, presiunea osmotica, este antagonistul potasiului. Hiponatriemia poate aparea ca urmare a unei diete bogate in potasiu, consumata timp indelungat, poate fi provocata de vomismente, diaree, transpiratie abundenta, folosirea diureticelor, hipofunctia suprarenalelor. In hiponatriemie moderata apare slabiciune generala, somnolenta, inapetenta; in hiponatriemia pronuntata - voma, diaree, hipotonie, tahicardie, se poate observa pierderea cunostintei, convulsii, creste vascozitatea sangelui si azotemia. Este daunator si surplusul de sodiu. Persoanele ce consuma clorura de sodiu in exces sufera frecvent de hipertensiune arteriala, prezinta dereglari ale functiei rinichilor, la ele se mareste azotul rezidual in sange. Norma zilnica in sodiu este asigurata de sarea de bucatarie pe care o contine painea (2-3 g), de sarea folosita la prepararea bucatelor si cea consumata in timpul mesei. Ratia alimentara zilnica trebuie sa contina 10-12g clorura de sodiu. Unii savanti considera aceasta norma ca fiind sporita.
Sulful intra in componenta unor aminoacizi, vitamine, a insulinei, sistemului nervos, oaselor, cartilajelor, bilei, sangelui. Sursa principala de sulf o constituie leguminoasele, crupele de ovaz, hrisca, ouale, carnea, laptele, branza.
Organismul omului adult contine pana la 25 g de magneziu care intra mai ales in componenta oaselor, fiind rezerva acestui element. Magneziul poseda actiune antispastica, vasodilatatoare, mareste peristaltismul intestinal, eliminarea bilei si a colesterolului prin intestin. Dereglarea proceselor de absorbtie la nivelul intestinului si folosirea diureticelor timp indelungat poate provoca hipomagneziemia cu aparitia osteoporozei, hipotoniei, convulsiilor, dereglarilor de ritm cardiac. Deficitul de magneziu mareste excitabilitatea neuromusculara, provoaca halucinatii auditive, senzatia de teama, tahicardie. Sunt bogate in magneziu taratele de cereale, crupele de ovaz, leguminoasele, fructele uscate, ouale, nucile, sfecla, salata verde, morcovul, bacele.
Fierul intra in structura mioglobinei, hemoglobinei, a globulelor rosii si transporta oxigenul, participa la sinteza unor fermenti, in lipsa fierului in sange apare anemia feripriva. Cauzele ei pot fi continutul redus de fier in ratia alimentara, lipsa acidului clorhidric in sucul gastric (se deregleaza absorbtia acestuia), hemoragiile cronice, consumul sporit de fier in cazul femeilor in sarcina si al celor care alapteaza copii. Anemia se observa si la copiii mici a caror mame sufera de carenta de fier. La bolnavi apare slabiciune generala, cefalee, palpitatii, dispnee la efort fizic, scaderea poftei de mancare, anemia hipocroma, micsorarea rezistentei organismului la infectii.
Clorul intra in componenta clorurii de sodiu si participa la reglarea presiunii osmotice in tesuturi si celule, la normalizarea metabolismului hidric si la formarea acidului clorhidric de catre glandele stomacului. Clorul in componenta solutiei hipertonice a clorurii de sodiu micsoreaza transpiratia la lucrul fizic si temperatura inalta a mediului inconjurator. Clorul se elimina prin piele cu sudoarea, dar mai ales cu urina. Hipocloremia retine lichidul in tesuturi. La hipocloremie apare somnolenta, anorexie, slabiciune generala, voma, tahicardie, hipotonie, convulsii, pierderea constiintei, creste azotul rezidual in sange. Produsele alimentare naturale nu sunt bogate in clor. Clorul patrunde in organism cu clorura de sodiu adaugata in bucate.
Iodul asigura functia normala a glandei tiroide, in lipsa lui apare gusa. Iodul se afla in cantitati mari in produsele marii (peste, alge s.a.), in oua, ceapa, usturoi. In localitatile cu continutul mic de iod in apa este marit pericolul de aparitie a gusei endemice, de aceea se recomanda a folosi sarea de bucatarie iodata. Dar trebuie stiut ca iodul nu este stabil si termenul de valabilitate a sarii iodate este de 6 luni.
Fluorul se afla in dinti, oase, muschi, glandele endocrine. In lipsa lui apare caria dentara. Continutul inalt de fluor in produsele alimentare si apa potabila provoaca fluoroza (manifestata prin osteoscleroza, smaltul dintilor capata un aspect granular). Sunt bogate in fluor ceaiul, laptele, galbenusul de ou, pestele de mare, spanacul, tomatele si apa de baut.
Cuprul intra in componenta unor enzime, intensificandu-le actiunea, a proteinelor, participa in metabolismul fierului, mareste actiunea hipoglicemica a insulinei. Insuficienta lui in organism provoaca anemie. Cupru se afla in cereale, leguminoase, cartofi, coacaze negre, diferite fructe, legume.
Manganul contribuie la eritropoieza si sinteza hemoglobinei, joaca un rol in reglarea metabolismului glucido-hidric, in biosinteza colesterolului, poseda actiune lipotropa, hipoglicemica, este necesar pentru cresterea normala, pentru metabolismul tesutului conjunctiv. Insuficienta de mangan in organism provoaca hipercolesterinemie, voma, greata, scaderea masei corporale, anemie. Sunt bogate in mangan cerealele, leguminoasele, nucile, ceaiul, cafeaua. Continutul de mangan in carne, peste, oua este mic.
Zincul este necesar organismului pentru cresterea normala, dezvoltarea si maturizarea sexuala, normalizarea hemoglobinei si a proceselor de regenerare a tesuturilor, are actiune lipotropa, imbunatateste starea imunologica a organismului, intra in componenta insulinei si mareste actiunea ei hipoglicemica. Carenta zincului in organism se exprima prin retinerea cresterii la copii si a dezvoltarii lor sexuale, scaderea poftei de mancare, prin anemie, hepatomegalie. Sunt bogate in zinc carnea, pestele, ficatul, ouale, branzeturile, nucile, cerealele, ciupercile.
Cobaltul intra in componenta vitaminei B12, participa la maturizarea eritrocitelor si sinteza insulinei, stimuleaza hemopoieza si procesele de crestere. La insuficienta cobaltului in organism scade pofta de mancare, apare anemie, casexie, ataxie. Sunt bogate in cobalt varza alba, morcovul, sfecla, tomatele, strugurii, coacazele negre, ficatul, pestele.
Arseniul este un tonic, stimulant al poftei de mancare. El inlesneste respiratia si actioneaza binefacator in dermatoze. Insuficienta lui in organism provoaca oboseala generala, lipsa poftei de mancare, anemie, afectiuni respiratorii, eczeme, psoriazis, acnee. Arseniul se gaseste in germenele de grau, orez, usturoi, varza, spanac, nap, morcov, cartofi, mar s.a.
Bromul este un sedativ al sistemului nervos, utilizarea lui este binevenita in insomnie. El se gaseste in mar, struguri, fragi, pepene galben, usturoi, sparanghel, morcov, telina, varza, ceapa, praz, tomate.
Nichelul stimuleaza functia pancreasului si se indica in diabet. Se gaseste in morcov, varza, spanac, fasole, ceapa, tomate, struguri.
Strontiul participa la procesele de osificare. Se observa paralelism in continutul de calciu si strontiu in tesuturi. Continutul de strontiu in organism se mareste cu varsta si depinde de alimentatie. Strontiul se retine in organism folosind o ratie alimentara saraca in calciu. Produsele alimentare bogate in calciu retin in organism o cantitate mica de strontiu. Patrunderea in organism a strontiului in cantitati mari deregleaza procesul de osificare si provoaca rahitismul de strontiu. Spre deosebire de rahitismul obisnuit, aceasta maladie nu se trateaza cu vitamina D si cu ratia alimentara bogata in calciu si fosfor. in localitatile cu un continut mare de strontiu in sol apare rahitismul de strontiu la animale si boala Urov (boala Kasin-Bek) la oameni. Dupa parerea unor savanti aceasta boala poate fi considerata ca o varianta a rahitismului de strontiu la oameni.
Beriliul deprima fosfataza alcalina si, ca urmare, si procesul de osificare. Sarurile de beriliu actioneaza asupra procesului de sinteza a fosforului neorganic din acizii nucleici. Sarurile de mangan deprima actiunea beriliului asupra fosfatazei. Surplusul de beriliu provoaca in oase dereglari ca la rahitism si nu se supun tratamentului cu vitamina D. Continutul inalt de beriliu in organism deprima cresterea celulelor si regenerarea tesuturilor. Intoxicarea acuta cu beriliu provoaca necroza in ficat si canaliculele rinichilor.
Molibdenul contribuie la sinteza proteinelor vegetale, activeaza transmiterea aminoacizilor proteinelor. Surplusul de molibden in organism provoaca uraturie, guta. Lipsa molibdenului in sol micsoreaza continutul aminoacizilor si acidului ascorbic in plante.
Cromul participa in metabolismul proteinelor, colesterolului, glucidelor. Deficitul de crom in organism reduce sensibilitatea tesuturilor la insulina, inrautateste asimilarea glucozei in tesuturi si sporeste continutul glucozei din sange. In crom sunt bogate painea neagra, crupele, leguminoasele, legumele.
Siliciul joaca un rol important in sistemele osos, vascular, respirator. Intervine la formarea tendoanelor, pielii. Este implicat in tratamentul aterosclerozei, hipertensiunii, dernineralizarii, rahitismului, oboselii generale. El isi asuma un rol plastic si functional in fenomenele de nutritie generala, joaca un rol in diversele procese de dezintoxicare. Siliciul se gaseste in taratele de cereale, in usturoi, in nap si in alte produse vegetale.
Litiul este un echilibrant psihic, indicat in cazuri de insomnie, melancolie, oboseala, psihastenie, stari depresive. El se intalneste in numeroase produse vegetale.
Anhidrida maleica
Anhidrida maleica este intermediar de mare tonaj folosit in industria maselor plastice pentru obtinerea de polimeri. Totodata serveste la obtinerea unor produse fitofarmaceutice : malation, hidrazida maleica, endotal, captan.
Anhidrida maleica este un compus cu reactivitate mare , datorita atat dublei legaturi cat si celor doua grupe carboxilice,drept pentru care ea poate fi utilizata in reactii de poliaditie sau policondensare. Produsii cei mai utilizati sunt:
-rasini poliesterice(produsi de policondensare solubili ai acidului maleic si alcoolilor dihidroxilici):adezivi,cerneluri etc
-rasini alchidice(produsi de policondensare ai acidului maleic, poliolilor si acizi grasi):cu utilizari in obtinerea de vopsele
-copolimeri de tip AM-stiren pentru obtinerea de mase plastice
-copolimeri de tip AM-acid acrilic utilizati in industrai detergentilor ca agenti de complexare sau drept floculanti in tratarea apelor.
Anhidrida maleica este obtinuta industrial prin oxidarea catalitica in faza gazoasa a benzenului sau a unui amestec de butan-butene lineare.
Metode de obtinere a anhidridei maleice:
• Oxidarea benzenului:
• Oxidarea crotonaldehidei:
• Oxidarea hidrocarburilor C4 lineare:
• Oxidarea furfurolului:
Dintre metodele prezentate mai sus, cea mai economica este obtinerea din butan, materie prima ieftina si accesibila, dar exista inca multe instalatii care folosesc benzenul ca materie prima.
Oxidarea benzenului:
Termodinamica si mecanismul de reactie:
Oxidarea benzenului la anhidrida maleica este o reactie puternic exoterma. Din datele termodinamice s-a calculate ca prin oxidarea a 1 kg benzen la anhidrida maleica se degaja 5368 kcal, in timp ce pentru arderea aceleiasi cantitati de benzen se consuma 9710 kcal. Ca urmare a concurentei celor doua reactii efectul termic global variaza intre limitele celor doua valori, fiind functie de activitatea si selectivitatea catalizatorului.
Desi oxidarea benzenului la anhidrida maleica a facut obiectul a numeroase lucrari stiintifice, mecanismul de reactie nu este inca pe deplin lamurit. Fiind un proces catalitic, ambii reactanti trebuie intai sa se absoarba pe suprafata catalizatorului. Oxigenul se absoarbe deosebit de usor pe suprafata catalizatorului, urmat de benzen care, prin adsorbtie, se tensioneaza o legatura C-H, urmata de ruperea acesteia, care este prima etapa a reactiei. Formarea anhidridei maleice are loc printr-o succesiune de reactii, insotite de reactii de oxidare mai adanca.
Se pot lua in considerare urmatoarele reactii globale:
Expresia vitezei totale de transformare a benzenului valabila pentru cazul cand concentratia oxigenului este mai mica de 0.004 moli/L şi reactia 2 este neglijabila, este data de relatia:
Exista mai multe variante tehnologice de fabricare a anhidridei maleice prin oxidarea benzenului:
1. Procedeul Scientific Design:
Se lucreaza cu un amestec aer-benzen, din care concentratia hidrocarburii trebuie sa fie inferioara valorii de 1,5 % vol. Raportul benzen/aer variaza intre 1:28 si 1:30 (gr.). Amestecul de aer si benzen se preincalzeste la 120-150ºC, pe seama caldurii de reactie preluate de un amestec de saruri topite (azotat-azotit de sodiu). In proces, rezulta produsi secundari de tipul: benzochinona, anhidrida acetica, acid benzoic, diferite aldehide, cetone si polimeri, care creeaza dificultati la purificarea anhidridei maleice.
Produsele de reactie se racesc pana la 70ºC, cand se recupereaza prin condensare pana la 50-60% din anhidrida maleica, sub forma de topitura. Restul se absoarbe din faza gazoasa, prin absorbtie in apa, rezultand o solutie de 35-40% acid maleic. Acidul maleic se supune apoi deshidratarii prin eliminarea azeotropa a apei.
Anhidrida maleica condensata si ea rezultata prin deshidratare se amesteca si se supune purificarii, prin distilare in vid.
Prin acest prodeceu, pentru o tona de anhidrida maleica se consuma 1.31 t benzen.
1-suflanta pentru aer; 2-evaporator; 3-recuperator caldura; 4-racitor-condensator; 5-reactor; 6-coloana dispersare gaz-lichid;
7-coloana de absorbtie in apa; 8-pompa;9-coloana de deshidratare;
10-rezervor; 11-coloana de rectificare; 12-condensator;
13-reactor izomerizare
2. Procedeul Halcon:
Aerul 1 trece prin filtrul 2 , se comprima cu vaporii de benzene 4 ce vin din evaporatorul 5. Amestecul intra in reactorul 6 racit cu baie de saruri. O parte din agentul termic este trimisa in schimbatorul de caldura 7, unde cedeaza caldura, cu formare de abur industrial 8. Din reactor , gazele intra in racitorul 9, racit de asemenea cu apa, care se transforma in abur 10. In continuare gazele se trimit in reactorul 11 unde se racesc sub punctual de roua al anhidridei maleice, cand condenseaza peste 50% din anhidrida maleica. Amestecul de reactie se trimite la separatorul 12 pentru separarea anhidridei maleice de gazelle necondensabile si, apoi, la colectorul 13.
Faza gazoasa din separatorul 12 ctrece la scruberul 14, stropit cu apa,unde intreaga cantitate de anhidrida maleicaantrenata hidrolizeaza la acid maleic. Abgazele din scruberul 14 se evacueaza in atmosfera 15. Solutia de acid maleic se colecteza in colectorul 16.
Urmeaza stadiile de deshidratare prin distilare azeotropa si purificare. In blazul 18 se introduce agentl de distilare Azeotropa (xilen) din rezervorul 19 si produsul brut topit din 13. Vaporii care ies pe la partea superioara a coloanei de distilare 17 trec la condensatorul 20. In coloana se introduce solutia de acid maleic pentru deshidratare, iar topitura de anhidrida maleica bruta se scurge in blazul 18 . Apa rezultata la deshidratare se colecteza in vasul 21 si se recircula apoi la scruberul 14. Xilenul se colecteza in rezervorul 19.
In vederea purificarii produsului se coboara presiunea sub cea atmosferica in coloana 17. Prima fractie, colectata la cifra de reflux mare , se trimite in vasul 13 su se reintroduce in process. Produsul dorit se colecteaza la cifra de reflux mica si se trimite in colectorul 22. Reziduul din blaz se reintroduce in ciclu. La fiecare 2-3 cicluri reziduul se dizolva in apa si se elimina, iar coloana se spala si se usuca.
3. Procedeul conform tehnologiei firmei belgiene U.C.B.S.A.:
Aerul 1, filtrat si comprimat, se incalzeste intr-un schimbator de caldura pe seama caldurii gazelor de iesire si se amesteca cu vapori de benzen 2 la o concentratie sub limitele de explozie. Amestecul de vapori de benzene si aer, a carui compozitie se regleaza automat , intra in reactorul 3 care contine catalizatorul in strat fix. Temperatura in reactorse mentine constanta prin circulatia sarurilor topite intre generatorul de vapori de inalta presiune si spatial intertubular al reactorului.
La iesirea din reactor , amestecul gazos se raceste treptat in schimbatoare de caldura,caldura cedata fiind folosita pentru obtinerea de vapori de apa si pentru preincalzirea aerului. Cea mai mare parte din anhidrida maleica (50-60%) se separa in condensatorul 4 unde masa de reactie se raceste pana la o temperature sub punctual de roua al anhidridei maleice dar peste punctual de roua al apei. Amestecul gazos trece apoi in coloana de absorbtie 5, unde se spala cu apa 6. Dupa spalare gazele se elimina,7, iar pe la partea inferioara se scoate solutie bruta de acid maleic 8, care se supune evaporarii la vid in evaporatorul 10 . Acidul maleic separat se amesteca cu anhidrida maleica bruta 9 si se deshidrateaza prin incalzirea in reactorul 11, de constructie speciala. Din reactorul de deshidratare se colecteaza anhidrida maleica pura pe la partea superioara; reziduul contine impuritati grele 12. In continuare, anhidrida maleica trece in coloana de rectificare sub vid 13, de unde se colecteaza continuu produse de inalta puritate 14 (randament 88%).
Anhidrida maleica este un compus cu reactivitate mare , datorita atat dublei legaturi cat si celor doua grupe carboxilice,drept pentru care ea poate fi utilizata in reactii de poliaditie sau policondensare. Produsii cei mai utilizati sunt:
-rasini poliesterice(produsi de policondensare solubili ai acidului maleic si alcoolilor dihidroxilici):adezivi,cerneluri etc
-rasini alchidice(produsi de policondensare ai acidului maleic, poliolilor si acizi grasi):cu utilizari in obtinerea de vopsele
-copolimeri de tip AM-stiren pentru obtinerea de mase plastice
-copolimeri de tip AM-acid acrilic utilizati in industrai detergentilor ca agenti de complexare sau drept floculanti in tratarea apelor.
Anhidrida maleica este obtinuta industrial prin oxidarea catalitica in faza gazoasa a benzenului sau a unui amestec de butan-butene lineare.
Metode de obtinere a anhidridei maleice:
• Oxidarea benzenului:
• Oxidarea crotonaldehidei:
• Oxidarea hidrocarburilor C4 lineare:
• Oxidarea furfurolului:
Dintre metodele prezentate mai sus, cea mai economica este obtinerea din butan, materie prima ieftina si accesibila, dar exista inca multe instalatii care folosesc benzenul ca materie prima.
Oxidarea benzenului:
Termodinamica si mecanismul de reactie:
Oxidarea benzenului la anhidrida maleica este o reactie puternic exoterma. Din datele termodinamice s-a calculate ca prin oxidarea a 1 kg benzen la anhidrida maleica se degaja 5368 kcal, in timp ce pentru arderea aceleiasi cantitati de benzen se consuma 9710 kcal. Ca urmare a concurentei celor doua reactii efectul termic global variaza intre limitele celor doua valori, fiind functie de activitatea si selectivitatea catalizatorului.
Desi oxidarea benzenului la anhidrida maleica a facut obiectul a numeroase lucrari stiintifice, mecanismul de reactie nu este inca pe deplin lamurit. Fiind un proces catalitic, ambii reactanti trebuie intai sa se absoarba pe suprafata catalizatorului. Oxigenul se absoarbe deosebit de usor pe suprafata catalizatorului, urmat de benzen care, prin adsorbtie, se tensioneaza o legatura C-H, urmata de ruperea acesteia, care este prima etapa a reactiei. Formarea anhidridei maleice are loc printr-o succesiune de reactii, insotite de reactii de oxidare mai adanca.
Se pot lua in considerare urmatoarele reactii globale:
Expresia vitezei totale de transformare a benzenului valabila pentru cazul cand concentratia oxigenului este mai mica de 0.004 moli/L şi reactia 2 este neglijabila, este data de relatia:
Exista mai multe variante tehnologice de fabricare a anhidridei maleice prin oxidarea benzenului:
1. Procedeul Scientific Design:
Se lucreaza cu un amestec aer-benzen, din care concentratia hidrocarburii trebuie sa fie inferioara valorii de 1,5 % vol. Raportul benzen/aer variaza intre 1:28 si 1:30 (gr.). Amestecul de aer si benzen se preincalzeste la 120-150ºC, pe seama caldurii de reactie preluate de un amestec de saruri topite (azotat-azotit de sodiu). In proces, rezulta produsi secundari de tipul: benzochinona, anhidrida acetica, acid benzoic, diferite aldehide, cetone si polimeri, care creeaza dificultati la purificarea anhidridei maleice.
Produsele de reactie se racesc pana la 70ºC, cand se recupereaza prin condensare pana la 50-60% din anhidrida maleica, sub forma de topitura. Restul se absoarbe din faza gazoasa, prin absorbtie in apa, rezultand o solutie de 35-40% acid maleic. Acidul maleic se supune apoi deshidratarii prin eliminarea azeotropa a apei.
Anhidrida maleica condensata si ea rezultata prin deshidratare se amesteca si se supune purificarii, prin distilare in vid.
Prin acest prodeceu, pentru o tona de anhidrida maleica se consuma 1.31 t benzen.
1-suflanta pentru aer; 2-evaporator; 3-recuperator caldura; 4-racitor-condensator; 5-reactor; 6-coloana dispersare gaz-lichid;
7-coloana de absorbtie in apa; 8-pompa;9-coloana de deshidratare;
10-rezervor; 11-coloana de rectificare; 12-condensator;
13-reactor izomerizare
2. Procedeul Halcon:
Aerul 1 trece prin filtrul 2 , se comprima cu vaporii de benzene 4 ce vin din evaporatorul 5. Amestecul intra in reactorul 6 racit cu baie de saruri. O parte din agentul termic este trimisa in schimbatorul de caldura 7, unde cedeaza caldura, cu formare de abur industrial 8. Din reactor , gazele intra in racitorul 9, racit de asemenea cu apa, care se transforma in abur 10. In continuare gazele se trimit in reactorul 11 unde se racesc sub punctual de roua al anhidridei maleice, cand condenseaza peste 50% din anhidrida maleica. Amestecul de reactie se trimite la separatorul 12 pentru separarea anhidridei maleice de gazelle necondensabile si, apoi, la colectorul 13.
Faza gazoasa din separatorul 12 ctrece la scruberul 14, stropit cu apa,unde intreaga cantitate de anhidrida maleicaantrenata hidrolizeaza la acid maleic. Abgazele din scruberul 14 se evacueaza in atmosfera 15. Solutia de acid maleic se colecteza in colectorul 16.
Urmeaza stadiile de deshidratare prin distilare azeotropa si purificare. In blazul 18 se introduce agentl de distilare Azeotropa (xilen) din rezervorul 19 si produsul brut topit din 13. Vaporii care ies pe la partea superioara a coloanei de distilare 17 trec la condensatorul 20. In coloana se introduce solutia de acid maleic pentru deshidratare, iar topitura de anhidrida maleica bruta se scurge in blazul 18 . Apa rezultata la deshidratare se colecteza in vasul 21 si se recircula apoi la scruberul 14. Xilenul se colecteza in rezervorul 19.
In vederea purificarii produsului se coboara presiunea sub cea atmosferica in coloana 17. Prima fractie, colectata la cifra de reflux mare , se trimite in vasul 13 su se reintroduce in process. Produsul dorit se colecteaza la cifra de reflux mica si se trimite in colectorul 22. Reziduul din blaz se reintroduce in ciclu. La fiecare 2-3 cicluri reziduul se dizolva in apa si se elimina, iar coloana se spala si se usuca.
3. Procedeul conform tehnologiei firmei belgiene U.C.B.S.A.:
Aerul 1, filtrat si comprimat, se incalzeste intr-un schimbator de caldura pe seama caldurii gazelor de iesire si se amesteca cu vapori de benzen 2 la o concentratie sub limitele de explozie. Amestecul de vapori de benzene si aer, a carui compozitie se regleaza automat , intra in reactorul 3 care contine catalizatorul in strat fix. Temperatura in reactorse mentine constanta prin circulatia sarurilor topite intre generatorul de vapori de inalta presiune si spatial intertubular al reactorului.
La iesirea din reactor , amestecul gazos se raceste treptat in schimbatoare de caldura,caldura cedata fiind folosita pentru obtinerea de vapori de apa si pentru preincalzirea aerului. Cea mai mare parte din anhidrida maleica (50-60%) se separa in condensatorul 4 unde masa de reactie se raceste pana la o temperature sub punctual de roua al anhidridei maleice dar peste punctual de roua al apei. Amestecul gazos trece apoi in coloana de absorbtie 5, unde se spala cu apa 6. Dupa spalare gazele se elimina,7, iar pe la partea inferioara se scoate solutie bruta de acid maleic 8, care se supune evaporarii la vid in evaporatorul 10 . Acidul maleic separat se amesteca cu anhidrida maleica bruta 9 si se deshidrateaza prin incalzirea in reactorul 11, de constructie speciala. Din reactorul de deshidratare se colecteaza anhidrida maleica pura pe la partea superioara; reziduul contine impuritati grele 12. In continuare, anhidrida maleica trece in coloana de rectificare sub vid 13, de unde se colecteaza continuu produse de inalta puritate 14 (randament 88%).
Abonați-vă la:
Postări (Atom)